Orașul de sub zăpadă


Se spune că eschimoșii folosesc aproximativ 180 de cuvinte pentru a exprima noțiunea de zăpadă, iar pentru ren în jur de 1000. De asemenea, aceștia ar avea un al șaselea simț care îi alertează atunci când se apropie o furtună polară, dezvoltat de-a lungul unei înlănțuiri de generații. Însă nu trebuie să fii eschimos ca să știi când vine polul nord peste tine, să simți când amenințarea plutește în aer, să realizezi că tot microuniversul atent structurat și minuțios modelat pentru a susține o existență confortabilă și de durată se va transforma peste noapte într-un infern alb. Fără a ține cont de eforturile depuse, marele oraș, cu blocuri turn de înălțimi amețitoare și un du-te - vino continuu, devine tărâmul lui scapă cine poate.


Pentru un oraș, iarna reprezintă o paranteză, un rău nu neapărat necesar ci inevitabil, o lungă perioadă de așteptare, căptușită cu peisaje feerice și, în același timp, dezolante. Iarna înseamnă o intrare în stand by. La tot pasul vezi mormane uriașe de zăpadă ce transformă trotuarul într-o cursă cu obstacole și patinoar în aer liber, în timp ce mașinile posace se calcă pe bătături în acordul claxoanelor înfundate. Fără să vrei, ești o particulă din avalanșa de oameni zgribuliți, un eschimos de circumstanță ce se mișcă în reluare prin întinderea albă, la vederea căreia un fost narcoman ar intra pe nerăsuflate în sevraj.


Albul zăpezii, oricâtă inocență ar inspira într-o primă instanță, cu timpul ajunge să fie pervertit. Pentru a contracara o stare complet nespecifică, orașul trimite în luptă anticorpii degradării, încearcă să iasă din hibernare, să redevină acea mașinărie bine unsă și în perfectă stare de funcționare. Prinși la mijloc sunt cei dispuși mai degrabă să creeze și nu să distrugă, artiști cu acte în regulă sau de ocazie care profită de glaciațiunile în miniatură pentru a transmite o idee, o stare, un sentiment, conștienți că data de expirare a lucrărilor se apropie vertiginos încă din momentul desăvârșirii acestora. Toate eforturile par să spună la union că mâinile sau picioarele pot prea bine să înghețe, nu însă și creativitatea.