Brandalism: arta împotriva publicității


Fie că ne place sau nu, publicitatea ne învăluie ca o ceață densă. O respirăm la fiecare pas, plonjăm în brațele ei înșelătoare, o lăsăm să ne curețe cotloanele minții cu o naivitate demnă de popoarele amerindiene în fața conquistadorilor spanioli. Triumf al formei superficiale, o găsim pe afișele bătute de soare, ploi și vânt, pe nenumăratele panouri ce ascund monumente istorice, pe ecranele-gigant care veghează de la înălțime ca adevărate santinele cu arma la ochi și glonțul pe țeavă; o găsim în reviste, ziare, la radio, televizor, pe bloguri ce atacă virulent manipularea prin publicitate. Zi de zi suntem hrăniți cu vorbe și imagini, cu praf de gene, scuturat cu o subtilitate aproape insesizabilă, a cărui etichetă spune la nesfârșit: consumă, consumă și iar consumă.

jerm IX - I'm not lovin it

Trăim într-o lume a imaginarului, seducătoare și sedusă în același timp, o lume unde realitatea este construită din percepții și comunicări intermediate. Noam Chomsky descifra la un anumit moment cele zece manipulări de căpătâi ale democrației, iar printre acestea se regăsea și următoarea: „Să te adresezi mulțimilor ca și cum toți oamenii au o gândire infantilă. În felul acesta îndrepți masele către o gândire infantilă care nu face relația dintre cauze și efecte.” Prin urmare, faptul că multe reclame par a fi destinate unei clase de gimnaziu în timpul supradozei de cofeină nu este deloc întâmplător. Toate acele personaje zâmbitoare, atractive, simpatice au rolul lor bine definit. În spatele fiecărei imagini, a fiecărei lozinci se află o muncă de cercetare de cele mai multe ori impresionantă, industria advertisingului putând fi catalogată pe bună măsură ca o industrie a iluziilor prefabricate.

Filosofia lumii în care trăim ar putea fi rezumată de cuvintele lui Henry Ford: „Dacă toți banii mei ar fi douăzeci de dolari, de doi dolari aș cumpăra creioane și de optsprezece aș face publicitate la ele.” Fie că ne place sau nu, publicitatea face parte din ecuația care a stat la baza progresului umanității din ultima sută de ani, este o componentă de bază a postmodernității, iar o lume fără spoturi de 30 de secunde ar fi greu de închipuit. Totuși, poate că a sosit momentul să ne punem o întrebare cât se poate de simplă: cumpărăm ca să trăim sau trăim ca să cumpărăm?

Bill Posters - McDonalds: McBomb

Arta a intrat de voie, de nevoie în competiția pentru supremația străzilor, chiar dacă forțele sunt inegale. Este o luptă între David și Goliat, una dusă cu mijloace minime împotriva unui colos cu rădăcinile bine înfipte în peisajul urban.
Diferențele dintre cele două părți sunt substanțiale. În vreme ce arta stradală supune atenției probleme vitale pentru bunul mers al societății și se limitează la a ridica o minge la fileu în așteptarea unui eventual răspuns, publicitatea nu ține cont de preferințele individuale; impune răspunsuri la întrebări care nici măcar nu au fost rostite într-o manieră brutală, operând la nivelul subconștientului, jonglând cu mesajele subliminale. Mai mult, arta stradală înfrumusețează orașul, îl cosmetizează, pe când publicitatea în marea majoritate a cazurilor nu înveselește zidurile, ci „șterge pereții, șterge străzile, fațadele și orice arhitectură, șterge orice suport și orice profunzime”.

Shift Delete - Nike Crime

Eyesaw

Termenul cel mai potrivit pentru a descrie fenomenul care tinde să ia amploare este cel de brandalism. Vandalizarea panourilor publicitare, folosite cu precădere de marile branduri pentru a penetra carapacea fragilă a indiferenței noastre, nu se reduce numai la o simplă distrugere. După o atentă purificare a spațiilor de afișaj, sunt realizate creații originale care fie ironizează reclama proaspăt îndepărtată, fie abordează tematici noi.
Un exemplu relevant îl oferă Jordan Seiler, fondatorul organizației PublicAdCampaign, care, indignat de poluarea vizuală și psihică din fiecare zi, a luat atitudine împotriva publicității stradale ilegale și a demarat un eveniment inedit: The New York Street Advertising Takeover. După trei luni de pregătiri temeinice, Seiler și echipa sa de activiști au eliberat într-o singură zi aproape șase mii de metri pătrați în New York, ca după aceea peste o sută de artiști să reutilizeze noul spațiu pus la dispoziție.
De partea cealaltă a Atlanticului, în Marea Britanie, a luat naștere o mișcare intitulată chiar Brandalism, o rebeliune împotriva asaltului vizual al giganților din advertising. Demarată în 2012 și activând în ilegalitate de data aceasta, a reușit să capete notorietate mai ales după acțiunea din mai 2014, când 360 de panouri publicitare din mai multe orașe englezești au fost luate în vizor și transformate de către patruzeci de artiști de diverse naționalități.

New York Street Advertising Takeover

Care sunt șansele reale de reușită ale celor încăpățânați să înoate în ape adânci împotriva curentului? În mod evident, aproape de zero dacă nu chiar cu un zero și după virgulă, iar asta dintr-un motiv cât se poate de banal: totul se reduce la bani. Atât timp cât companiile vor investi masiv în promovarea stradală (și nu sunt semnale care să indice că într-un viitor previzibil se va întâmpla contrariul), orașul va fi în continuare sufocat de cei care vând promisiuni și vise pe bandă rulantă ca să ofere în schimb numai două creioane.

Eyesaw - Consume this

Cele zece strategii de diversiune formulate de Noam Chomsky:
1. Să distragi permanent aten­ția de la problemele sociale reale, îndreptând-o către subiecte minore, dar cu mare impact emo­țio­nal. Poporul trebuie să aibă mereu mintea ocupată cu altceva decât cu problemele lui adevarate.

2. Să creezi probleme grave, care angajează masiv opinia pu­blică și tot tu să vii cu soluții. Un exemplu: să favorizezi violența urbană și apoi să vii tot tu cu gu­ver­narea providențială care salvea­ză națiunea în temeiul legilor re­presive cerute de popor, cu pre­țul limitării libertăților democratice.

3. Să aplici treptat toate mă­su­rile dure. Ceea ce ar duce la miș­cări populare, dacă se aplică într-un singur pachet și dintr-odată, de­vine suportabil, dacă e livrat în porții anuale, conform unui program anunțat.

4. Să obții acordul de moment al poporului pentru măsuri economice dure din viitor. Omul se obișnuiește cu ideea și înghite tot, dacă e prevenit și amânat.

5. Să te adresezi mulțimilor ca și cum toți oamenii au o gândire infantilă. În felul acesta, îndrepți mulțimile spre o gândire infantilă care nu face relația dintre cauze și efecte.

Paul Insect - Coffin

6. Să faci tot timpul apel la sentimente și la reacții glandulare, nu la rațiune. Să încurajezi reacțiile emoționale, pentru că sunt cel mai ușor de manevrat.

7. Să ții poporul în ignoranță și în satisfacții ieftine, dar multe. Un sistem de învățământ corupt și nefuncțional este instrumentul ide­al de a tâmpi lumea și a o controla.

8. Să încurajezi financiar me­dia, aceea care îndobitocește pu­bli­­cul și-l ține legat de emisiuni și se­ria­le vulgare ce trag inteligența în jos.

9. Să stimulezi simțământul individual de culpă, de fatalitate, de neputință. Omul care nu mai are îndemnul să se revolte, devine turmă și e ușor de controlat.

10. Să apelezi la toate cuceri­rile științelor pentru a cunoaște punctele slabe din psihologia individului și a mulțimilor. În același timp să le discreditezi prin media, astfel ca poporul să nu creadă în mijloacele și strategiile statale de manipulare.


Banksy - Lifestyle
Mihai G. spunea...

Un comentariu bun - cu referinte la Chomsky.