O aventură de zile mari


Atunci când cineva lasă impresia că Pământul nu se învârte în jurul Soarelui, ci în jurul său, că universul, în toată imensitatea lui, este numai un accesoriu la o garderobă desăvârşită, începem sa ne întrebăm care a fost preţul tranzacţiei. Să ne întrebăm dacă merită să riști totul pentru o clipă de glorie, ştiind că balonul de săpun se poate sparge în orice moment. 

Shepard Fairey - The new world odor

Mirajul celebrităţii însă depăşeşte cu mult orice tentativă a deşertului de a induce în eroare, supune la compromisuri şi sacrificii neîncetate până când nu mai rămâne nimic de sacrificat. Şi totul pentru acea apariţie fantasmagorică pe strălucitoarea copertă, o poză cel mai adesea retuşată şi ea, menită să vândă mii şi mii de exemplare, să menţină în viaţă un mecanism al pierzaniei care merge de la o înfrângere la alta pe culmi nebănuite. Pentru că, în fond, despre înfrângere este vorba. Balonul în cele din urmă se sparge, pe când oaza mult visată, cu palmieri şi apă din belşug, se transformă inevitabil într-un ocean de nisip şi deznădejde.

Orice naufragiu spectaculos începe însă cu promisiunea unei aventuri de zile mari. Dacă John Carpenter nu ar fi regizat filmul They live, probabil că traiectoria celui mai cunoscut artist american venit din zona street art ar fi fost complet diferită. Povestea sună în felul următor: într-o bună zi, Rowdy Roddy Piper, un fost luptător de wrestling cu o musculatură impresionantă este dat afară de pe şantier şi din greşeală intră în posesia unei cutii plină cu ochelari de soare. La prima vedere de o banalitate înfiorătoare, aceştia au însă capacitatea de a demasca o rasă extraterestră infiltrată cu succes până la cele mai înalte niveluri ale puterii, al cărei scop malefic este de a implementa un regim totalitar şi de a subjuga astfel umanitatea. Înarmat cu o pereche de ochelari şi două braţe vânjoase, reușește să distingă nu doar chipurile asemănătoare capetelor de schelet ale invadatorilor, ci şi mesajele subliminale prezente pe toate panourile publicitare, dintre care unul se detaşează: Obey

Shepard Fairey - They live

Bineînţeles, eroul filmului triumfă iar planeta primeşte o nouă şansă. They live, în aparenţă un film fără mari pretenţii, cucerește datorită substratului, a criticii la adresa minunatei lumi noi, o societate subjugată de consum şi orientată în direcția profitului, o lume care şi-a rătăcit busola şi e sortită pieirii. Aici, oamenii nu au nici cea mai vagă idee despre manipularea la care sunt supuşi în fiecare moment al zilei, dar cu ajutorul unui ușor imbold pot să perceapă realitatea, să risipească perdeaua de fum din faţa ochilor. Filmul a avut o mare influenţă asupra artistului american. Mai precis a fost fascinat de instinctul de a face contrariul la o chemare autoritară, încercând la rândul său să stârnească o reacţie emoţională asemănătoare prin intermediul lucrărilor sale. Dar, mai înainte de toate, avea nevoie să inventeze un personaj.

Shepard Fairey - Andre the Giant has a posse

Puţini ar fi crezut că Andre Rousimoff va ajunge să se regăsească în galeria celor mai recognoscibile personaje ale artei postbelice, alături de Mao Tse Dung, Che Guevara, Elvis Presley sau Marilyn Monroe. Luptătorul francez a fost vedeta Federaţiei Mondiale de Wrestling în timpul anilor ’70 şi a continuat să lupte până în 1991 sub denumirea de Andre the Giant. Chipul acestuia, alături de mesajul Andre the Giant has a pose, a fost utilizat de Shepard Fairey începând din 1989, când încă se afla pe băncile Şcolii de Design din Rhode Island. Faptul că un larg segment de public avea nu doar să observe, ci şi să investigheze apariţia neobişnuită a autocolantelor sale a fost un lucru neaşteptat. A continuat să lipească aceeaşi imagine, fără abatere, până în anul 1993 când a fost ameninţat cu un proces pentru folosirea abuzivă a numelui Andre the Giant, devenit între timp marcă înregistrată. Însă incidentul s-a dovedit a fi în avantajul lui Shepard Fairey, care a combinat de această dată chipul modificat al luptătorului cu mesajul simplu, limitat la un singur cuvânt: Obey. Ani şi ani la rând a pus pe ziduri imaginea de dimensiuni tot mai impresionante, precum şi derivate care trimiteau în aceeaşi direcţie și vorbeau la unison despre primejdiile întruchipate de publicitate, război sau inechitate socială. A reuşit să stârnească un interes crescând, să facă valuri, să se desprindă de lumea subterană şi să se infiltreze sub lumina reflectoarelor, devenind noul copil teribil al artei, lăudat de unii, înjurat de alţii, dar întotdeauna răsfăţat de media.

Shepard Fairey - Obey

Intenţia iniţială, sinceră şi nefastă în acelaşi timp, a ajuns pe nesimţite să fie deturnată. Dintr-un artist al străzii s-a metamorfozat într-unul vânat de curatori, ale cărui lucrări expuse în galerii şi achiziţionate de muzee importante au început să fie vândute pe sume de ordinul zecilor de mii de dolari, realizate în agenţiei sa de design grafic din Los Angeles, Obey Giant. Printre clienții firmei se găsesc nume sonore ca Pepsi, Levi sau formaţia Smashing Pumpkins, compromisul justificându-se teoretic prin nevoia de finanţare a proiectelor din subteran, ştergând cu buretele, de exemplu, sabotarea unei campanii iniţiate de Coca Cola pe care o pusese în aplicare în 1994. Vorbele sale ajung chiar să fie uşor bulversante: „Nu sunt împotriva capitalismului. Dacă aş fi fost, nu aş fi trăit în Statele Unite. Dacă te trezeşti în fiecare dimineaţă, munceşti şi cheltuieşti bani, înseamnă că eşti parte integrantă a acestuia. Dar aceasta nu înseamnă că nu vreau să îl critic.”

Shepard Fairey - Duality of Humanity 2 

Shepard Fairey - Peace Goddess

Deși operele sale au ajuns să se ia la trântă cu veşnicia, în aer se găseşte suspendată imensa confuzie care îi potențează naufragiul. Lăsăm la o parte infinita repetare a imaginilor, soldată prin constituirea unui brand. Nu mai amintim nici de criptarea mesajelor, lucru ce presupune că atenţia se îndreaptă mai degrabă înspre artist pentru obţinerea codului necesar descifrării. Mai presus de toate acestea zace intenţia declarată de a stârni o reacţie emoţională, iar procedeul nu reprezintă nimic altceva decât piatra de temelie a publicităţii mult hulite, chinsestenţa unei întregi industrii, şi demontează din start întreg discursul artistic, aruncându-l în derizoriu.

Shepard Fairey - Obey Elephant

Shepard Fairey - Obey

Shepard Fairey - Consume

Shepard Fairey - Global Warning

Shepard Fairey - Obedience problems

Shepard Fairey - Hope