Aldous Huxley - Două sau trei grații


"Cuvântul pisălog are o etimologie îndoielnică. Unii oameni, care sunt cunoscători în materie, afir­mă că acest cuvânt ar deriva de la verbul care ex­primă noţiunea de a zdrobi, de a pătrunde — prin stăruinţa loviturilor continue. Un pisălog este in­dividul care încearcă să pătrundă dincolo prin gân­durile cuiva, ca prin ceva materializat, cel care‑ţi răscoleşte neostenit îndelunga răbdare, căutând să răzbească prin straturile de voită surzenie, lipsă de atenţie şi căutată indiferenţă politicoasă, cu care zadarnic încerci să te aperi, căci el te pisează mereu şi neostenit, până când reuşeşte să pătrundă în intimitatea fiinţei tale. 
Sunt însă şi alţi cunos­cători în materie care afirmă că acest cuvânt de­rivă de la franţuzescul bourrer, a înfunda, a îndopa, a sătura. Dacă această derivaţie ar fi co­rectă, atunci pisălogul este cel care te îndoapă cu peroraţiile lui greoaie şi plicticoase, care caută să‑ţi bage cu sila pe gât personalitatea lui, ca pe nişte bulgări de seu pe care esofagul refuză să le înghită. Cu alte cuvinte te îndoapă, iar tu — ca să întrebuinţăm o metaforă intrată în domeniul public, începi să te saturi de el. Sunt gata să primesc ambele explicaţii ca fiind corecte, deoarece pisălogii nu numai că te pisează, dar te şi îndoapă. Sunt exact ca burghiile dentiştilor, dar în acelaşi timp şi ca baliga de grajd." 

Două sau trei grații