Străzile sunt vii


Marele oraş dă senzaţia că în orice moment al existenţei tale poate să te înghită dintr-un simplu capriciu ca mai târziu să te scuipe la loc pe caldarâm. Întotdeauna stă la pândă, gata să înşface la fiecare colţ de stradă, nu doarme niciodată şi nici nu visează, ia cu asalt pe oricine, oricând, cu zgomotele sale asurzitoare, cu luminile ce orbesc, cu mişcarea continuă a maşinilor, a oamenilor, a vieţii. Zâmbetul clădirilor se transformă treptat-treptat într-o grimasă, abia schiţată şi ea, pe când străzile se golesc de poveşti şi secrete, rămânând un simplu ecou din ce în ce mai firav.

Lăngă Parcul Circului, București
Marele oraş are nevoie de muzică şi nu de zgomot, de poezie şi nu de simple cuvinte, are nevoie de culoare. De aici şi dorinţa, mai mult, nevoia de a duce arta în stradă cu orice preţ, de a vedea cum iau naştere fel de fel de imagini pe ziduri mai înainte reci, inexpresive. Tot felul de imagini, unele de o îndrăzneală nesăbuită, altele pline de umor şi ironie, lovite de ploi şi soare, abia vizibile, în curs de ştergere, şterse.

Bineînţeles, nu asistăm la nici o premieră. Nu suntem primii şi nici cei din urmă care vom simţi dorinţa, mai mult, nevoia de a îmbrăca pereţii cu desene şi inscripţii realizate în toiul zilei sau la miez de noapte, hoţeşte, cu răbufniri de adrenalină şi încordări ale simţurilor. Nu suntem primii și nici cei din urmă care vom ajunge să acceptăm un lucru la urma urmei elementar: nu avem de-a face cu dovezi ale teribilismului, ci cu modalităţi de comunicare în cadrul comunităţii, un mijloc de-a o ţine cât mai închegată cu putinţă, o armă împotriva alienării.

El Mac & Retna, Los Angeles

MTO, Berlin

jerm IX, Vancouver

Alexandru Ciubotariu, București

Dumitru Gorzo, București

Smug, Glasgow

Anonim spunea...

Mie imi place

Blowkult spunea...

Te mai asteptam pe la noi.

vasile spunea...

Inteleg de ce a emigrat acest mesaj la "poezie in viata". Toata cultura urbana( de strada) care inceput ca revolta, ca atitudine, teribilism desigur,agresivitate, se rafineaza si se poate extinde la un moment dat, firesc, ca arta vie, posibil mult mai inauntrul artei adevarate decat ceea ce se pune in galerii. Tehnic vorbind, deja este coplesitoare, forta mesajului si a viziunii sunt doar chestiuni de timp. Cred in arta asta. Altfel nu as fi avut "poezia in viata". Arta urbana este pentru mine un exemplu de poezie plastica. Pot sa vad si plastica poetica...Incepusem in tara cu un poem graffiti, poate ca mai e pe unul din peretii blocului din parcul "Trifoiul", altul era pe asfalt ( doar pentru o zi). Vreau sa spun ca poezia inca nu a indraznit atat de mult ca plastica, dar eu o vad si pe ea in strada... De aceea rezonez la mesajul asta pe Grupul care nu mai e activ de mult... Din vina mea desigur.. Si cred ca trebuie tranferat intr-o zona virtuala mai vizibila. Planul e vechi, mai am insa de pus ceva la punct inainte. Multumesc pentru stire.

Blowkult spunea...

Multumim si noi pentru gazduire si speram sa mai 'tolerezi' asemenea articole si pe viitor :)